sigla_qilingongsigla_qilingongclubul_sportiv_qigong_galati

 

qilingong_ideogramaqilingong

BĂTRÂNEŢEA, BOALĂ GREA... POATE FI "VINDECATĂ"?

 

Cât poate trăi o fiinţă omenească? Cât de mare e durata de viaţă a omului obişnuit? Doctorii din antichitate credeau că aceasta e de... 1 000 de ani! Totuşi, ei considerau că durata de viaţă de 100 de ani e una normală dar că cei care nu ajungeau la această vârstă sufereau o "moarte prematură". Nu există încă o dovadă biologică ce atestă vârsta la care începe procesul de îmbătrânire. În general, între 35 şi 40 de ani, funcţiile organelor şi metabolismul încep să scadă treptat iar procesul de îmbătrânire se accelerează între 50 şi 60 de ani. Când îmbătrânim, sistemul imunitar slăbeşte, ţesuturile se micşorează, pierdem în greutate iar funcţiile fiziologice se diminuează şi ele. Oamenii de ştiinţă afirmă că majoritatea mamiferelor pot trăi de 8 până la 10 ori mai mult decât perioada lor de ajungere la maturitate. Dacă această afirmaţie e adevărată, durata de viaţă a omului ar trebui să fie de 115 ani devreme ce perioada de maturitate durează 14-15 ani. Unii cercetători sunt de părere că fiinţa omenească poate trăi 200 de ani în timp ce un om de ştiinţă rus crede chiar că oamenii pot trăi şi 400 de ani.

Noţiunea de îmbătrânire nu e definită clar în medicina orientală. Epuizarea energiei esenţiale este cauza îmbătrânirii şi a morţii. De obicei, această energie este puternică până la vârsta de 40 de ani iar apoi începe să slăbească. Cum se întâmplă acest lucru? O conversaţie între Huangdi, Împăratul Galben, şi Qi Bo, un cunoscut medic în timpul domniei acestui împărat, explică schimbările în structurile şi funcţiile fiecărei părţi a corpului în funcţie de vârstă. "La vârsta de 40 de ani, energia organelor interne şi a celor 12 meridiane scade brusc, glandele sudoripare încep să se micşoreze iar părul începe să albească. La vârsta de 50 de ani, văzul şi auzul slăbesc şi ele pe măsură ce energia din ficat şi secreţia bilei scad. La 60 de ani, omul se supără, îşi face griji mai uşor şi îi place să stea mai mult timp întins în pat deoarece energia inimii şi a sângelui scade. La 70 de ani, pielea devine uscată deoarece se diminuează energia splinei. La vârsta de 80 de ani, omul spune tot felul de lucruri fără noimă căci energia plămânului scade. La 90 de ani, energia rinichilor se "usucă" iar meridianele slăbesc şi ele. La 100 de ani, omul moare, căci cele cinci organe moi se sclerozează." Pe scurt, procesul de îmbătrânire începe la vârsta de 40 de ani iar energia  celor cinci organe slăbeşte la fiecare 10 ani în ordinea ficat, inimă, splină, plămâni şi rinichi ceea ce poate duce la moarte la vârsta de 100 de ani. În lucrarea "Întrebări Simple" scrisă de Su Wen, vârsta bărbatului este împărţită la 8 iar cea a femeii la 7, ţinându-se cont şi de "sănătatea" energiei rinichilor. În plus, se explică în detaliu procesele fiziologice ale creşterii, dezvoltării şi îmbătrânirii corpului uman, cum ar fi începutul şi sfârşitul poluţiilor nocturne la bărbaţi şi menstruaţia la femei, căderea dinţilor de lapte la copii şi creşterea părului, uscarea pielii, încărunţirea părului, pierderea dinţilor şi a părului, sănătatea corpului, naşterea, etc.

Cea mai apreciată carte despre medicina orientală, Tratatul de Medicină Clasică al Împăratului Galben, explică "de ce oamenii nu pot procrea după ce îmbătrânesc". Oamenii îşi pierd puterea generativă pe măsură ce îmbătrânesc. Aceasta este reprezentată de esenţă (Jing) (lichidul seminal şi hormonii masculini şi ovulele şi hormonii feminini) care se găseşte în rinichi. Această esenţă se obţine la o anume vârstă când rinichii ajung la maturitate şi o pot produce. Pe măsură ce îmbătrâneşte, omul pierde această putere generativă. Forţa sau slăbiciunea rinichilor şi a esenţei sunt determinate o dată la fiecare 7 ani la femei şi 8 ani la bărbaţi. De aceea, rinichii unei femei sunt maturi din punct de vedere energetic la vârsta de 7 ani iar ea poate procrea la vârsta de 14 ani când începe să aibă menstruaţie regulată iar esenţa este produsă în cantitatea necesară. În acelaşi fel, rinichii unui bărbat se maturizează la 8 ani iar el poate procrea la 16 ani, când începe să ejaculeze. Esenţa femeii dispare complet la 49 de ani (7X7 ani) când menstruaţia se opreşte deoarece esenţa rinichilor e foarte slabă iar bărbatul pierde puterea generativă la 64 de ani (8X8 ani) când nu mai ejaculează. Se spune că durata de viaţă a unei persoane poate fi prezisă prin verificarea pulsului: oamenii nerăbdători au un puls mai rapid în comparaţie cu oamenii relaxaţi care au un puls mai scăzut. În general, o persoană cu puls scăzut va trăi mai mult. Persoanele care au pulsul rapid au meridianul rinichiului slăbit.

Satul Hunja din Pakistan este locul unde oamenii în vărstă de 120 de ani, sănătoşi atât din punct de vedere fizic cât şi mental, încă muncesc în timp ce femeile de 90 de ani încă nasc. Acest sat, care se numără printre primele trei sate din lume cu oameni longevivi, se află pe renumitul Drum al Mătăsii şi a fost considerat o adevărată minune în ultimii 2 000 de ani. Totuşi în ultimul timp aici nu mai rămas decât o singură persoană cu vârsta de 100 de ani. Ce s-a întâmplat? La mijlocul anilor `70 a fost construită autostrada Karakoram care a legat satul Hunja de restul lumii. Sătenii au început să folosească banii şi au adoptat o nouă dietă: au ales mâncările grase şi "gustoase" în detrimentul legumelor şi fructelor pe care le consumaseră până atunci. Secretul longevităţii sătenilor era chiar ceea ce mâncau: foarte multe legume şi fructe la fiecare masă. Grăul, din care se obţinea făina albă din care se producea hrana de bază, pâinea, era cultivat fără îngrăşăminte chimice. Desemenea vara se consumau caise proaspete iar iarna caise uscate.

După cum am arătat mai sus, îmbunătăţirea transportului în anumite zone populate poate duce la scăderea longevităţii, lucru care s-a întâmplat şi cu locuitorii satului Yuzuriha din Japonia. În opinia dr. Komori, cercetător în domeniul satelor cu locuitori longevivi, "modernizarea" obiceiurilor alimentare este principala cauză a schimbărilor dramatice. A apărut astfel şi fenomenul de "moarte inversă", copii care mor înaintea părinţilor, din cauza stresului psihologic, a consumului de alcool în exces, a scaderii consumului de alimente tradiţionale şi aşa mai departe. Oamenii de vârsta a doua, în special bărbaţii, suferă adesea de cancer în timp ce persoanele trecute de 70 de ani sunt foarte sănătoase. În trecut, locuitorii din  Yuzuriha consumau alimente produse în această zonă. Ca urmare a acestui fapt, în intestinele lor se forma o bacterie care îi ajuta să trăiască mai mult.  După ce obiceiurile alimentare străvechi au fost înlocuite cu cele moderne, bacteria s-a distrus iar funcţiile somatice ale oamenilor nu s-au putut adapta noilor schimbări. Dr. Komori crede că acesta este motivul pentru care oamenii de vârsta a doua s-au îmbolnăvit - sistemul lor imunitar a slăbit. Bacteria formată în intestinele locuitorilor din satul Yuzuriha se numeşte bifidus iar numărul acestor organisme din corp scade pe măsură ce înaintăm în vârstă dar variază foarte mult şi în funcţie de obiceiurile noastre alimentare. Alimentele de bază ale sătenilor erau reprezentate de plantele cu bulbi, diferite cereale cum ar fi orzul şi plante leguminoase. Deşi rareori consumau carne sau alte proteine de origine animală, ştiau cum să se folosească de avantajele legumelor şi plantelor sălbatice din zonă. În plus, sătenii mâncau multe alimente ce conţin fibre care se ştie că previn multe boli ale omului adult datorită curăţării intestinelor. Chiar dacă fibrele vegetale sunt consumate în cantităţi mai mici acum, oamenii din această zonă consumă oricum mai multe fibre decât locuitorii din alte zone. Acesta este secretul longevităţii locuitorilor satului Yuzuriha.

Okinawa are populaţia cu cea mai mare speranţă de viaţă din lume. Aici trăiesc cei mai mulţi oameni din Japonia cu vârste de peste 100 de ani. Care să fie secretul longevităţii persoanelor din această regiune? În opinia profesorului Taira Kazuhiko de la Universitatea Ryuku, cel care a condus timp de 10 ani un studiu asupra satului Oogimi, hrana, exerciţiile fizice şi odihna sunt secretele longevităţii. Alimentele din această regiune sunt foarte echilibrate. Se consumă foarte multă carne, seminţe şi legume dar rareori se foloseşte sarea. Poate de aceea Okinawa are o incidenţă cu 50% mai mică a hipertensiunii, a paraliziilor şi a bolilor de inimă decât alte zone din Japonia. Un lucru inedit este faptul că deşi locuitorii din această zonă consumă foarte multă carne de porc, au niveluri foarte scăzute de colesterol. În opinia experţilor, persoanele cu vârsta de peste 100 de ani de aici nu suferă de cancer sau de boli de inimă deoarece nivelul aşa numitului "colesterol rău" este foarte scăzut. Care să fie totuşi motivul? Profesorul Suzuki crede că acest lucru se datorează modului specific în care porcul este gătit în această zonă. Carnea de porc este prăjită timp de 7-8 ore aşa cum se făcea cu sute de ani în urmă. Grăsimea este colectată o dată pe oră astfel încât carnea gătită aşa nu are pic de grăsime. Un alt secret al longevităţii locuitorilor insulei Okinawa este reprezentat de consumul de peşte şi de alge marine. În uleiul de peşte se găseşte o proteină numită cytokină care reduce nivelul grăsimii neutre (trigliceride) care e mai nocivă pentru corp decât colesterolul. Atunci când nivelul trigliceridelor e scăzut, tensiunea sangvină scade reducându-se astfel riscul apariţiei bolilor cardiovasculare. Iată deci cât de important este rolul obiceiurilor alimentare chiar şi în viaţa de zi cu zi dar mai ales pentru cei care doresc să atingă o vârstă venerabilă  într-un mod plăcut şi sănătos.

Clubul Sportiv Qigong Galaţi © 2007