sigla_qilingongsigla_qilingongclubul_sportiv_qigong_galati

 

qilingong_ideogramaqilingong

CĂLUGĂRUL SHAOLIN SHI YAN-MING

 

Cu aproape 1500 de ani în urmă, renumitul călugăr indian Bodhidharma, cunoscut sub numele de DaMo în China, a sosit în această ţară într-un moment când naţiunea era divizată între dinastiile Wei de Nord şi Liu Sung. Deşi budismul exista demult în China la momentul sosirii lui Bodhidharma, acesta a adus cu sine o formă mult mai populară de budism, Mahayana care a ajuns să fie numită budism Chan în China. Acesta a devenit cunoscut în Occident sub forma japoneză numită Zen budism. Pe lângă importanta contribuţie religioasă, Bodhidharma este recunsocut şi pentru fondarea artelor marţiale Shaolin din templul Shaolin aflat pe muntele Song, în provincia Henan dn nordul Chinei.

Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a început studiul budismului Chan şi a artelor marţiale Shaolin între zidurile cunoscutului templu Shaolin la vârsta de 5 ani. În 1985 el câştiga Turneul Naţional de Arte Marţiale Xian la categoria 65 kg.  Desemenea, Shi Yan-Ming a mai câştigat trei ani la rând (1988 - 1990) Competiţia Discipolilor Shaolin care se desfăşoară anual şi s-a ocupat de pregătirea călugărilor luptători din templul Shaolin. Pe lângă faptul că poartă hainele de culoare galbenă şi roşie specifice unui călugăr Shaolin de rang foarte înalt, Shi Yan-Ming a fost unul dintre membrii unui grup select de călugări luptători Shaolin recunoscuţi în lucrarea "Adevărata Măiestrie Shaolin a Chinei" care a comemorat 1 500 de ani de existenţă a templului Shaolin din provincia Henan. Fiecare membru al acestui grup este denumit "erou Shaolin", termen folosit doar pentru cei mai de seamă călugări luptători din istoria templului. În 1992, Shi Yan-Ming a sosit în SUA ca membru al unui grup de călugări luptători invitaţi să promoveze cunoştinţele autentice despre artele marţiale Shaolin. La fel ca şi Bodhidharma ajuns în China, Shi Yan-Ming  a simţit că trebuie să rămână în America la finalul turneului de promovare pentru a răspândi şi aici cultura chineză, artele marţiale Shaolin şi budismul.

Întrebat dacă qigong-ul Shaolin a fost primul care a apărut în China, Shi Yan-Ming a răspuns că ideea că Bodhidharma ar fi inventat qigong-ul este o concepţie greşită a celor care practică artele marţiale chineze (mai ales a occidentalilor). Forma de qigong pe care a inventat-o DaMo în timpul celor 9 ani de meditaţie într-o peşteră aflată în spatele templului Shaolin se numeşte Yi Jin Jing (Tehnica transformarii tendoanelor). Deşi DaMo s-a inspirat cu siguranţă din yoga indiană atunci când a inventat Yi Jin Jing, el nu a făcut decât să combine propria sa măiestrie interioară cu teoria chineză qigong care exista deja, ţinând cont bineînţeles de diferenţele fiziologice chineze şi de mediul înconjurător. Călugărul Shi Yan-Ming mai spune că qigong-ul chinezesc a fost inventat acum mai bine de 3 000 de ani, tot de către un lider religios, Lao Zi, fondatorul daoismului.

Vorbind despre Yi Jin Jing, Shi Yan-Ming spune că acest set de exerciţii este o parte importantă din qigong dar că există şi alte forme de Shaolin qigong. Yi Jin Jing este un exerciţiu intern care face corpul indestructibil, capabil să suporte lovituri foarte puternice sau chiar lovituri cu obiecte ascuţite (un cuţit, de exemplu). Pe lângă Yi Jin Jing, DaMo a inventat şi Xi Shui Jing (Tehnica Spălării Măduvei) un exerciţiu intern menit să cureţe corpul. Mai târziu, un călugăr Shaolin, numit Fu Yu Chan Shi, a inventat alte două forme de qigong Shaolin: Ba Duan Jin (Brocardul de Aur în Opt Secţiuni), un set de exerciţii menit să transforme corpul omenesc obişnuit într-un corp la fel de flexibil şi de uşor precum bumbacul şi Shi Da Gong Fa (Cele 10 Măiestrii Extraordinare) un exerciţiu intern care întăreşte corpul făcându-l precum fierul. Ceea ce Yi Jin Jing şi celelalte forme de qigong au în comun însă este Qi. Qi se traduce de obicei prin respiraţie, principiu vital sau putere şi deşi toţi aceşti termeni sunt parţial corecţi, niciunul din ei nu transmite esenţa adevărată a cuvântului Qi.

Qigong este o parte foarte importantă a antrenamentelor în templul Shaolin fără de care un practicant al artelor marţiale nu poate atinge măiestria. Un maestru Shaolin real trebuie să stăpânească foarte bine tehnicile de qigong intern cât şi extern căci altfel măiestria sa va fi una superficială asemănătoare celei unui actor care joacă rolul unui călugăr Shaolin dar care a învăţat doar câteva mişcări pentru a crea iluzia autenticităţii. Nu există scurtături în obţinerea măiestriei adevărate.

Când Lao Zi a inventat qigong-ul a făcut-o pentru a-şi îmbunătăţi starea de sănătate şi implicit starea mentală şi cea spirituală.  Abia mai târziu oamenii au folosit qigong-ul în artele marţiale şi în război căci forţa dezvoltată de antrenamentul qigong era clar un avantaj în pregătirea luptătorilor şi a militarilor. Shi Yan-Ming spune că există 6 combinaţii cheie în qigong-ul Shaolin: trei combinaţii externe şi trei interne. Cele trei combinaţii externe sunt: mâinile cu picioarele, coatele cu genunchii şi umerii cu şoldurile. Cele trei combinaţii interioare sunt: inimă şi minte, minte cu respiraţie şi respiraţie cu putere/forţă. Toate aceste combinaţii trebuie folosite în practica qigong pentru a obţine o înaltă măiestrie.

Întrebat despre aplicaţiile qigong-ului în vindecarea bolilor, Shi Yan-Ming face deosebirea între qigong-ul dur şi qigong-ul "uşor". Qigong-ul dur este folosit de cei care vor să spargă obiecte (scânduri, cărămizi, etc) şi de către practicanţii de arte marţiale pentru tăria loviturilor cu mâna sau piciorul. Qigong-ul "uşor" este o formă de qigong cu ajutorul căreia practicantul ajută la vindecarea problemelor de sănătate ale altor persoane transferând qi-ul său persoanei bolnave şi reglându-şi apoi curgerea energiei în propriul corp prin cele şase combinaţii menţionate mai sus. Această formă de qigong poate fi însă şi foarte periculoasă căci, aşa cum poate fi folosită pentru vindecare, ea poate fi folosită şi pentru a distruge organele interne ale unui adversar fără a lăsa niciun semn la suprafaţa corpului iar uneori chiar fără a atinge victima. Din această cauză, această formă de qigong este predată doar câtorva persoane alese de către călugării din templul Shaolin.

Wen Se era paralizat de la vârsta de trei ani. Picioarele lui subţiri şi atacate de poliomielită nu-i puteau susţine greutatea corpului. Singura senzaţie pe care Wen Se o simţea mai jos de talie înainte de sosirea lui Shi Yan-Ming în America era o răceală acentuată care indica probabil o slabă circulaţie a qi-ului în picioare. Călugărul Shaolin Shi Yan-Ming a adaptat mişcările din Yi Jin Jing pentru ca exerciţiile să poată fi practicate şi de Wen Se. "Există mai multe feluri de meditaţie", spune Shi Yan-Ming. "Dacă nu poţi sta într-o postură dublă de meditaţie, atunci stai într-o postură simplă. Dacă nu poţi medita nici în această postură, atunci stai aşezat în mod natural sau stai chiar în picioare. Nu trebuie să laşi limitările să te... limiteze." După 6 luni de practică qigong, picioarele lui Wen Se au început să capete greutate iar el a început să simtă căldură în membrele inferioare. Acum el poate să stea în picioare pentru scurte perioade de timp fără ajutorul bastoanelor. Întrebat dacă Wen Se se poate vindeca în cele din urmă de poliomielită dacă va continua practica qigong, Shi Yan Ming a spus că e optimist dar că procesul va dura mult timp deoarece boala e veche de peste 30 de ani. Deasemenea, deoarece qigong-ul combină forţele interne cu cele externe, vindecarea completă e de multe ori încetinită sau chiar oprită dn cauza folosirii limitate a forţei externe asupra celei interne. Practica qigong a produs deseori îmbunătăţiri ale stării de sănătate sau chiar vindecări aşa-zis miraculoase dar acestea necesită multă practică şi răbdare.

Dacă un practicant de arte marţiale foloseşte qigong-ul în antrenamentul său, el poate să îşi dezvolte o energie internă atât de puternică încât corpul său va deveni tare ca fierul dar va fi la fel de flexibil precum bumbacul. Desemenea, îşi va îmbunătăţi foarte mult capacitatea de a reacţiona rapid şi natural pentru a se apăra. Întrebat dacă qigong-ul trebuie practicat în fiecare zi, Shi Yan-Ming a răspuns că aşa cum un cântăreţ exersează în fiecare zi şi practicantul de qigong trebuie să se antreneze în fiecare zi. Dacă se ratează o zi de practică, se pierde tot ce s-a acumulat în ultimele trei zile de practică. Dacă nu exersează timp de trei zile, practicantul se simte slăbit. După 10 zile, practicanul se simte gol pe dinăuntru.

Shi Yan-Ming spune că "e foarte important ca cel ce doreşte să practice qigong să caute un învăţător/Maestru adevărat căci e foarte uşor să îţi distrugi organele interne dacă nu practici cum trebuie. Qigong-ul nu se învaţă din cărţi. Nu există înlocuitor pentru un bun Maestru care să ghideze în siguranţă elevul pe calea dezvoltării măiestriei adevărate. Feriţi-vă de "maeştrii" care pretind că ştiu qigong sau alte arte marţiale Shaolin dar nu vă arată decât suprafaţa acestei arte!"

Kungfu Magazine

Clubul Sportiv Qigong Galaţi © 2007