sigla_qilingongsigla_qilingongclubul_sportiv_qigong_galati

 

qilingong_ideogramaqilingong

ENERGIA HRANEI (1)

 

În Occident alimentele sunt descrise ca având în componenţă diferite cantităţi de proteină, grăsimi, minerale, vitamine ş.a.m.d. Valoarea nutritivă a alimentelor este reprezentată de suma ingredientelor chimice înainte de introducerea acestora în corp. Cu alte cuvinte, un aliment poate fi desfăcut în elementele sale constitutive iar apoi recreat prin sinteza de laborator.

În Orient alimentele sunt descrise ca având anumite calităţi cum ar fi: "răcesc" sau "încălzesc", au diferite gusturi sau acţionează asupra corpului în anumite feluri. Aceste informaţii au fost obţinute prin atenta observare a reacţiei corpului după ingerarea diferitelor alimente. Valoarea nutritivă a unui aliment este dată de numărul de proprietăţi energetice care descriu acţiunea acelui aliment asupra corpului uman. Aşadar în timp ce viziunea occidentală asupra alimentelor se bazează pe chimie, cea orientală seamănă mai mult cu alchimia.

Cea mai importantă categorie, în ceeea ce priveşte viziunea orientală asupra alimentelor, este temperatura. În conformitate cu medicina orientală un aliment poate fi fierbinte, cald, neutru, răcoros sau rece. Ovăzul, carnea de pui şi ceapa, de exemplu, sunt calde; orzul, carnea de iepure şi salata verde sunt răcoroase. Noţiunile de cald şi rece din medicina orientală nu se referă la temperatura măsurată în grade Celsius ci la efectul pe care alimentul respectiv îl are asupra corpului după încheierea procesului de digestie.

Alimentele "răcoroase" direcţionează energia spre interior şi în jos, răcorind mai întâi părţile superioare şi exterioare ale corpului. Alimentele "calde" mişcă energia în sus şi spre exterior, încâlzindu-ne astfel din interior spre exterior. Alimentele foarte "fierbinţi" ne încălzesc intens iar apoi ne răcoresc prin transpiraţie. A cunoaşte "temperatura" alimentelor e foarte important în bucătăria orientală tradiţională. Astfel,  "caldul" curry este echilibrat prin combinarea cu "răcoritorul" castravete sau iaurt; "fierbintea" carne de miel e "răcorită" cu sos de mentă; supa de rădăcinoase ne încălzeşte iarna iar salatele ne răcoresc vara.

Nu există reguli absolute care să spună dacă un aliment e "cald" sau "răcoros". Există însă nişte repere generale pe care ne putem baza. Plantele care cresc mai greu (rădăcinoasele, ghimbirul, etc.) sunt ceva mai "calde" decât cele ce cresc mai repede (salata verde, dovleceii, etc.). Alimentele cu un conţinut mare de apă sunt mai "răcoroase" (pepenele, castravetele, dovleceii).  Alimentele uscate sunt mai "calde" decât cele proaspete. Legumele şi fructele tratate cu îngrăşăminte chimice pentru a creşte mai repede sunt mai "răcoroase" decât cele naturale.

Temperatura alimentelor poate fi influenţată deasemenea şi de metoda de gătire folosită. Iată efectele câtorva astfel de metode:

a. fierbere în aburi - răcoroasă/neutră

b. fierbere - neutră

c. prăjire uşoară - uşor caldă

d. fierbere la foc mic - caldă

e. coacere la cuptor - mai caldă

f. prăjire - fierbinte

g. prăjire la grătar - mai fierbinte

Alimentelor introduse în cuptorul cu microunde nu li se modifică temperatura energetică dar studii recente au arătat că alimentele suferă modificări la nivel celular care cauzează schimbări anormale în compoziţia sângelui şi scăderea sistemului imunitar. Aşadar cunoaşterea temperaturii energetice a alimentelor ne poate ajuta să ne echilibrăm dieta în funcţie de necesităţi. Astfel persoanele cu constituţii reci au nevoie de diete "calde" şi viceversa.

Gustul descrie o calitate esenţială a unui aliment, adică potenţialul care este eliberat prin intermediul alchimiei preparării hranei şi digestiei. Fiecare gust provine dintr-o putere elementară şi se spune că intră într-un singur organ. Există cinci gusturi:

  1. Sărat - aparţine elementului apă şi intră în rinichi
  2. Acru - aparţine elementului lemn şi intră în ficat
  3. Amar - aparţine elementului foc şi intră în inimă
  4. Dulce - aparţine elementului pământ şi intră în splină
  5. Picant - aparţine elementului metal şi intră în plămân

Deseori ne întrebăm dacă alimentul de care ne e poftă e bun pentru noi. Răspunsul e şi da şi nu. Când există un dezechilibru energetic în corpul nostru apare pofta, în încercarea de a corecta acest dezechilibru. Gustul dulce ajută la întărirea Splinei astfel că atunci când avem poftă de ceva dulce, există un dezechilibru la nivelul Splinei noastre. Această poftă e bună în măsura în care ne "spune" că există un dezechilibru la nivelul Splinei care trebuie corectat. În timp ce o cantitate moderată dintr-un aliment cu un anume gust se poate dovedi benefică pentru organul corespunzător gustului, prea mult, ca de obicei, strică, putând obţine în acest fel exact efectul contrar. În societatea noastră unde alimentele sunt foarte condimentate, "prea mult" se poate consuma foarte uşor.

Gustul ne poate spune câte ceva şi despre acţiunea respectivului aliment:

  1. Gustul sărat se deplasează spre interior şi în jos, atrăgând acţiunea alimentului către centrul corpului. Gustul sărat umezeşte, înmoaie şi detoxifică, contracarând astfel întărirea muşchilor şi a glandelor. Reglează echilibrul umezelii în corp, stimulează funcţia digestivă şi îmbunătăţeşte concentrarea. Acest gust ajută la eliminarea excesului de umezeală prin acţiunea de întărire a rinichilor ca şi la rehidratarea corpului. Gustul sărat în excess poate coagula sângele şi stresa Inima.
  2. Gustul acru stimulează contracţia şi absorbţia. Are un efect astringent. De aceea se foloseşte în cazuri de pierdere de lichid cum ar fi transpiraţie, diaree şi hemoragii. Contracarează efectele alimentelor grase, previne stagnarea şi ajută la absorbţia digestivă. Gustul acru stimulează în special secreţia vezicii biliare şi a pancreasului şi în ciuda naturii acide a majorităţii alimentelor acre, efectul este de scădere a acidităţii intestinelor. Alimentele acre activează sângele dar în exces pot produce retenţie prea mare de umezeală.
  3. Gustul amar elimină şi usucă deoarece se mişcă în jos prin corp. Îmbunătăţeşte apetitul, stimulează digestia şi elimină umezeala şi căldura. Este folosit pentru reducerea excesului. Gustul amar acţionează în special asupra Inimii dar şi asupra Plămânului. În excess, gustul amar poate duce la pierdere de qi şi de umezeală.
  4. Gustul dulce este de departe cel mai întâlnit pentru că toate alimentele îl conţin într-o măsură mai mare sau mai mică. Acest gust armonizează toate celelalte gusturi şi reprezintă punctul central al dietei noastre, stimulând uşor circulaţia qi-ului şi a sângelui. Gustul dulce se regăseşte în majoritatea cărnurilor, plantelor, nucilor, lactatelor şi legumelor amidonoase şi are efect de tonifiere şi întărire. Alimentele dulci sunt folosite pentru tratarea deficienţelor şi a uscăciunii. În exces, acest gust duce la formarea flegmei şi a căldurii. Zahărul rafinat slăbeşte sângele. Excesul de dulce trebuie evitat în condiţii de umezeală accentuată.
  5. Gustul picant dispersează orice fel de stagnare şi susţine circulaţia qi-ului şi a sângelui. Stimulează digestia şi ajută la dispersarea flegmei. Temperatura alimentele cu gust picant trebuie aleasă cu mare grijă. Multe alimente "fierbinţi" sunt atât de fierbinţi încât ajung să răcorească corpul prin transpiraţie. Alimentele picante "calde" îşi menţin efectul un timp mai îndelungat fiind indicate în condiţii "reci". Alimentele cu temperatură "răcoroasă" pot fi folosite când e prezentă căldura în exces.

Am văzut aşadar că fiecare gust corespunde unui anumit organ. Deasemenea se spune că fiecare aliment îşi direcţionează efectele către un anume organ prin intermediul meridianelor energetice. Migdalele, de exemplu, "intră" pe meridianul Plămânului iar nucile pe cel al Rinichiului. Un aliment poate fie să tonifice o substanţă corporală sau funcţie (yin, yang, qi, sânge) fie să reducă influenţa unei stări patologice (stagnarea qi-ului, staza sângelui, umezeală, cald sau rece). Migdalele, de exemplu, contracarează flegma iar nucile tonifică yang-ul.

Atunci când combinăm traseul energetic cu acţiunea terapeutică a alimentelor obţinem descrierea efectului său terapeutic. Folosind exemplele de mai sus, putem spune deci că migdalele îndepărtează flegma din Plămân iar nucile tonifică yang-ul Rinichiului. Ştiind aceste lucruri putem să includem în dieta noastră alimentele care ne sunt folositoare din punctul de vedere al nevoilor energetice personale.

Energia hranei (partea a 2-a)

Clubul Sportiv Qigong Galaţi © 2007