Încă de mici învăţăm să ne adaptăm mediului în care ne naştem. Pe măsură ce acest lucru se întâmplă ne dezvoltăm şi puterea Splinei. La început depindem de laptele matern şi de grija părinţilor. Pe măsură ce creştem ne dezvoltăm abilitatea de a digera hrană mai complexă şi de a ne purta singuri de grijă. Abia după vârsta de 7 ani putem considera că Splina noastră a ajuns la maturitate ceea ce înseamnă că primii ani de viaţă sunt foarte importanţi în dezvoltarea sănătoasă a Splinei. Dezvoltarea Splinei poate fi văzută ca trecerea de la "dependenţă" la "independenţă", de la "a ni se purta de grijă" la "a ne purta de grijă nouă înşine".

Funcţiile Splinei sunt cea de adaptare, de hrănire şi de sprijin. După cum vom vedea, aceste funcţii sunt exprimate deopotrivă la nivel fiziologic, anatomic, mental, emoţional şi spiritual. La nivel fiziologic, Splina se exprimă prin intermediul sistemului digestiv. Digestia este procesul de transformare a hranei în substanţe care pot fi folosite în interiorul corpului şi de trimitere a acestora acolo unde e nevoie de ele. Cu cât Splina noastră e mai puternică cu atât putem extrage mai eficient din alimente substanţele necesare pentru nevoile corpului nostru. Atunci când mâncăm întrebarea pe care trebuie să ne-o adresăm nu este dacă un anume aliment este bun pentru noi ci dacă Splina noastră e îndeajuns de puternică pentru a extrage principiile nutritive din acel aliment. Primul pas spre o alimentaţie corectă nu implică neapărat schimbarea dietei ci mai degrabă întărirea Splinei. Vom vedea cum ceva mai târziu în acest articol.

La nivel mental, Splina guvernează capacitatea de studiu şi de concentrare, de procesare a informaţiei. Deşi la prima vedere nu pare, gândirea şi procesul digestiv sunt asemănătoare. Când citiţi acest articol, de exemplu, trebuie să transformaţi cuvintele (hrana) în ceva ce puteţi înţelege cu mintea (substanţele nutritive) iar apoi să depozitaţi aceste cunoştinţe ca să le folosiţi mai târziu. Funcţia Splinei este aşadar de a transforma atât hrana cât şi informaţia în ceva ce poate fi utilizat. Există şi alte modalităţi prin care putem sublinia legătura dintre alimentaţie şi gândire. Când mâncăm prea mult, gândim mai greu; când învăţăm prea mult, avem poftă de alimente dulci; când ne facem prea multe griji ne putem bloca uşor sistemul digestiv. Puterea de concentrare şi digestia sunt în strânsă legătură şi se pot influenţa reciproc.

La nivel emoţional, Splina se exprimă prin capacitatea noastră de a primi şi de a oferi "hrană" emoţională. Când nevoile ne sunt satisfăcute ne simţim în siguranţă. Adesea confundăm nevoile emoţionale cu cele nutritive, consumând alimente când de fapt avem nevoie de alinare sau folosind mâncarea pentru a suprima sentimente precum frustrarea sau dorinţe. Iată aşadar cum capacitatea noastră de a găsi şi de a primi hrană emoţională este în strânsă legătură cu sistemul digestiv. După ce ne îndepărtăm de sânul mamei iar mai apoi de căminul părintesc ne dezvoltăm o mamă şi un cămin interioare pe care le purtăm în noi ca pe o sursă constantă de hrană şi sprijin. Această mamă interioară şi acest cămin interior sunt o bună descriere a rolului pe care îl joacă Splina.

Din punct e vedere anatomic, Splina se exprimă prin intermediul ţesutului conjunctiv. Acesta e dispus într-o reţea care ţine totul la locul său în corpul nostru. Ţesutul conjunctiv exprimă funcţia Splinei de sprijin şi reţinere în interior. Când acest ţesut este relaxat, toate mişcările corpului sunt uşoare iar organele funcţionează corespunzător. Ne simţim bine în pielea noastră şi în corpul nostru. Acest lucru este expresia unei energii puternice a Splinei.

Cu cât Splina noastră este mai puternică cu atât putem absorbi şi folosi mai eficient substanţele din alimentele consumate. Să vedem, deci, cum putem să ne întărim Splina şi să o menţinem în această stare.

Din punct de vedere fizic, Splinei îi "place" să atingă şi să fie atinsă, să se întindă. Mişcările de stretching (de întindere a muşchilor) ajută la eliminarea contracturilor din ţesuturile moi, relaxând astfel organele şi membrele corpului. Orice fel de exerciţii ajută Splina, cu condiţia ca acestea să fie urmate de stretching şi relaxare (masajul, de exemplu). Splina "iubeşte" atingerea fizică iar o "îmbrăţişare pe zi" e un adevărat medicament pentru Splină. Antrenamentul fizic este bun şi pentru minte. Atenţie, însă! Folosirea excesivă a acesteia (de ex. în timpul perioadelor lungi de studiu, sarcini care implică ore întregi de nemişcare şi prelucrare mentală de informaţii sau chiar şi problemele zilnice la care ne gândim excesiv) poate slăbi Splina.

Splina aparţine elementului Pământ, acesta fiind cel care ne furnizează hrana şi sprijinul ca o adevărată mamă. Prin intermediul legăturii noastre cu Pământul, Splina se exprimă d.p.d.v. spiritual. Făcute în mod conştient, toate activităţile care creează o legătură cu pământul - grădinăritul, lucrul cu lutul, petrecerea timpului cu picioarele goale pe sol, rostogolitul pe pământ - ne pot ajuta să ne "împământăm" mai bine în corpurile noastre şi în mediul natural. Şi în această manieră putem ajuta la întărirea Splinei.

Să vedem acum cum putem ajuta Splina să funcţioneze optim din punctul de vedere al funcţiei digestive.

Dacă mâncăm cu plăcere, corpul nostru va accepta mult mai eficient hrana. Deseori, e mai important să "vindecăm" relaţia noastră cu ceea ce mâncăm decât să schimbăm ceea ce mâncăm. De multe ori catalogăm alimentele drept "bune" şi "rele". Unele sunt "bune pentru noi" chiar dacă nu ne plac. Altele sunt "rele pentru noi" iar noi le consumăm cu un sentiment de vinovăţie în suflet sau chiar le evităm. De fapt şi de drept, atitudinea noastră faţă de alimente va indica Splinei ce să facă cu ele. Aşadar, orice am mânca, odată ce am ales un aliment, "bun" sau "rău", e mai bine să-l acceptăm cu dragă inimă.

Chinezii consideră că e mai bine să nu amestecăm servitul mesei cu activităţile lucrative. Digestia funcţionează cel mai bine când suntem concentraţi asupra a ceea ce mâncăm şi nu atunci când suntem distraşi sau deranjaţi. Deci nu citiţi, nu priviţi la televizor, nu vă ocupaţi de afaceri sau de alte lucruri când mâncaţi. Poziţia corpului în timpul mesei trebuie să fie relaxată. Dacă ţinem picioarele încrucişate, stăm răsuciţi sau cocoşaţi vom comprima organele digestive şi vom împiedica trecerea hranei prin sistemul digestiv.

O vorbă spune că "stomacul nu are dinţi". Mâncarea bine mestecată micşorează efortul pe care organele digestive trebuie să îl depună şi creşte eficienţa extracţiei substanţelor nutritive. Deasemenea mestecatul încălzeşte alimentele reci. Dacă mâncăm prea mult la o masă, va apărea o cantitate de hrană care îşi va aştepta rândul pentru a fi digerată. Ca urmare ne vom simţi obosiţi pentru că energia noastră va fi folosită pentru a digera hrana în exces. Dacă mâncatul prea mult devine o obişnuinţă, Splina începe să obosească şi poate produce flegmă sau căldură. Splinei nu-i place o cantitate prea mare de fluid la o singură masă deoarece acesta slăbeşte digestia.  O cantitate cât o ceaşcă de ceai de lichid e deajuns de obicei. Lichidele e mai bine să fie consumate între mese. Prea multe alimente crude sau reci şi prea mult lichid vor duce la slăbirea Splinei.

Procesul digestiv are nevoie de căldură. În medicina orientală aceasta se numeşte "foc digestiv". Când mâncăm foarte târziu, noaptea, hrana e digerată mai greu deoarece funcţiile corpului încetinesc în mod normal. Încercarea corpului de a arde hrana stagnantă generează căldură în exces care poate distruge yin-ul Stomacului. E indicat să se consume cât mai multe alimente din zona în care locuim şi asta pentru că energia din acestea se conservă mai bine. Din păcate qi-ul din alimente este distrus de microunde, de prelucrarea excesivă, de conservanţii chimici şi de radiaţii.

Aşadar, iubiţi orice aliment pe care îl consumaţi, nu mâncaţi foarte târziu, mestecaţi bine, mâncaţi relaxat, nu vă ridicaţi sătul de la masă şi mai ales nu exersaţi imediat ce aţi teminat de mâncat.

Tabel cu caracteristicile câtorva alimente (dpdv al MTC)

 

Prescurtări:

Plămân - P

Intestin gros - IG

Stomac - S

Splină - SP

Inimă - I

Intestin subţire - IS

Vezică urinară - VU

Rinichi - R

Pericard (vase-sex) - PE

Trei focare - TF

Vezică biliară - VB

Ficat - F